Aseară discutam cu o amică despre atmosfera sărbătorilor de anul acesta. Pentru mine, a fost binevenit acest subiect, reamintindu-mi de modul cum am sărbătorit Crăciunul. I-am zâmbit, între timp spunându-i că ar fi fost extraordinar dacă aveam posibilitatea să lăsăm ceva urme (de pași) și prin zăpadă. Aprobă, lăsând urma unei speranțe ...
„În noaptea asta o să ningă!!!”
Aceste vorbe m-au făcut să tresalt. Gândul la zăpadă îmi reamintise de copilărie și de câteva năzbâtii din acea perioadă.
Am avut o tresărire în această dimineață când am văzut o mașină albă parcată pe trotuar. „A NINS!!!”
La câțiva metri mai în față, o altă mașină, singură, tristă ... de parcă nu era nici ea pregătită să-mi strice visul (atât mie cât și celor care efectuează controlul anvelopelor specifice acestui sezon). Spun că era tristă datorită dezinteresului total pe care îl arătase fostul ei posesor.
Era îmbrăcată într-un văl negru, desprins parcă din starea de spirit pe care ți-o induce lirica bacoviană. Purta semnele unei lupte îndelungate cu trecerea timpului. Rugina și praful își lăsaseră adânc amprentele ...
Gândul care îmi spunea că „a nins!!!” începuse să-și piardă din intensitate ...
Un alt gând se întrezărea la orizont într-un grotesc galop, având arborat un stindard cu însemne nemaivăzute de nimeni până atunci, totodată purtând cu el un iz de cafea. Era acel gând care de nenumărate ori provoacă deziluzii într-un mod nedorit , dar necesar ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu