Sinceritatea ucide gânduri transformându-le în speranțe

                                                        Răsfoind printre gânduri/amintiri, ajungi să râzi sau să te cerți cu trecutul


   Ora 06:29... Aș mânca o ciocolată care să fie plină cu arahide. Dar îmi este mult prea lene pentru a mă deplasa la magazin... Poftim un exemplu de sinceritate care tocmai a reușit să-mi anihileze această dorință.
    Dar un pahar cu apă... tot o să beau! Și poate reușesc să ajung și la capitolul intitulat „somn”... Hmm... Puțin probabil!
    Dacă tot m-ai înjurat pentru faptul că ți-am făcut poftă de ciocolată, mă revanșez, propunându-ți fie să îți amintești de „Tropicul Cancerului” (Henry Miller), fie începi imediat să lecturezi această „capodoperă” literară. La mine a avut efectul scontat!
    O să-mi aduc aminte toată viața cuvintele bunicii mele: „Minciuna are picioare scurte”. Corect! Mai mult, aș adăuga și termenul „trișare”. Dacă vrei să le combini, îți poți imagina un „miriapod hibrid”, care se dezvoltă atât timp cât îi lași liberate de mișcare. Dar, în cele din urmă, o să ajungă nimic mai mult decât un „vierme”. Un vierme efemer... Cel mai trist este să te lași „înghițit” de o asemenea creatură. Te-ai gândit că nu poți face așa ceva pe propria „piele”?
    Te-ai mințit/trișat vreodată?
    Când încerci să-ți „trișezi” sentimentele plăcute, cred că ți-ai făcut cel mai mare rău. De ce? Pentru că te minți. Te minți că nu ești încă pregătit să schimbi acel „vas”, în care acele noi sentimente doresc să-și dezvolte și mai mult proaspetele rădăcini.
    Un iubitor de animale niciodată nu va răni o pisică. Din contră! O va lua acasă și o va îngriji. Un afacerist niciodată nu va dori ca propria firmă să intre în faliment, cum de altfel, niciun PR nu-și va denigra mediul pe care îl promovează.
    Dacă îi spui unei persoane la modul cel mai sincer că este „drăguță” și „atentă”, fii sigur că nu se va opri aici! Va merge pe această „cărare” până în pânzele albe! Va fi asemenea unui botanist pus în fața celei mai importane expediții. Chiar dacă i se spune că nu va avea prea mulți sorți de izbândă, el nu se va da niciodată bătut. El știe și simte că va descoperi acea „floare” unică, fiind dispus să meargă până la capătul Universului, indiferent de obstacole sau de pericole.
   Îl crezi nebun? Eu cred că va descoperi acea floare unică! Și voi fi prima persoană care va avea bucuria să o admire. De ce? Pentru că nu vreau să-și ucidă singura dorință a vieții lui, aceea de a „gusta” liniștea și fericirea sufletească.
   Și CRED că nici tu nu vei dori să-i „tai” speranțele!