Din iubire spre moarte și... invers

    Un pitic nebun mi-a „aruncat” un gând ciudat. Mai bine zis, o alăturare de cuvinte... ciudată.

Iubire și moarte...

    Se spune că iubirea este sentimentul suprem pe care îl poate trăi un om. Personal, nu am avut ocazia să-l „experimentez”. Poate că a fost mai bine așa. Nu știu... Sau poate că mi-aș fi dorit asta la un moment dat. Oare eram altfel acum? Nu am idee...
    Sicer, mă bucur de faptul că nu am „gustat” acest sentiment până în prezent! Mă gândesc că m-ar fi rupt de lume. Mâine m-aș fi trezit amorf sau... poate amorțit. Aș fi fost „obligat” să mă învârt în același spațiu al gândirii. Gândurile mele ar fi fost colorate la fel ca și cele de mâine și... tot așa. Mă întreb... dacă mi-ar fi plăcut situația asta?
    Habar nu am ce anume am scris sau am gândit până în acest punct. Nu vreau să recitesc cuvintele împrăștiate mai sus!
    Te-ai gândit până acum că datorită iubirii cineva o să moară? Cum se poate una ca asta?! Am tot auzit că un copil apare ca fiind „rod al iubirii”. Hmm... Dar tu ești conștient că un copil, odată născut, este sortit morții? Da! Devine muritor! Și tu... și eu, am fost copii. Ambii vom muri la un moment dat. Și asta datorită iubirii înfiripate între părinții noștri...
   O să-mi spui că aceasta este „legea firii omenești”. Sunt de acord cu tine! Dar și tu trebuie să fii de acord cu mine când îți spun că vreau să fiu diferit de această lume, cu legile ei cu tot. Nu tind spre autodepășire. Vreau doar să fiu „EU”. Să mă bucur de fiecare clipă... Să ma îndrăgostesc, după care să sufăr... Sau să nu se întâmple asta! Vreau să fiu cât se poate de simplu... dar și complicat, în același timp! Aș vrea să fiu un autist, să pot avea propriul meu Univers. Eu și Universul meu...
   Când iubirea naște monștri, „moartea” este singura scăpare. Mă refer aici la moartea amintirilor sau a sentimentelor, nu la cea trupească! Mormântul... nu văd să fie altul decât timpul. Un element ireversibil... și martor al acestui Univers copleșit de iubiri și decepții.
  Timpul... acea „zână” creată cu scopul de a da naștere unei noi iubiri, în orice moment. Așa că... profită la maximum de el și dă-i voie să-ți „lingă” rănile... de orice natură ar fi acestea!
  Vorba aceea: „Timpul le... rezolvă pe toate”!!!