O poveste fără margini...

   O voce interioară se propagă cu un ecou surd... O traduc transpunând-o în idei, dar cu același rezultat... de fiecare dată. Uneori fruntea mi se încruntă, alteori... se destinde. Dacă aș avea la dispoziție doar două butoane, întotdeauna ajung să-l aleg pe cel de-al treilea. Cele două butoane „fuzionează” într-unul, numit „NU ȘTIU...”.
 
 Atunci când doresc să îmi simplific gândurile și să ajung la o concluzie cât se poate de simplă realizez că, de fapt, subzist într-o „junglă” virgină. Este ceva atât de nou pentru mine încât simt cum mintea și sufletul ajung la o separație radicală, fiecare dorind să înainteze după propriul curs. Eu... sunt un simplu spectator în fața acestui „spectacol”. Un spectator fără busolă, purtat pe aceste cărări total străine.

   Atât mintea cât și sufletul au propriile busole. Fiecare indică în felul ei și mă obligă să decid încotro să ne îndreptăm. După o perioadă în care s-a discutat, evident, în contradictoriu, m-am hotărât să intervin ferm în discuția lor! Cei doi „prieteni” s-au arătat uluiți față de reacția mea. Tăcuți, mi-au aruncat o privire plină de mirare. După câteva secunde și-au dat seama că eram la fel de nesigur în a lua o decizie.

    Chiar în momentul în care au încercat să își reia „discuția”, o voce, asemeni unui tunet, i-a înmărmurit:

    „ - Mergem cu toții ÎNAINTE!!!”

    Imediat am simțit cum cineva mă cuprinde cu o forță nemaiîntâlnită, ridicându-mă spre înălțimi. Citindu-mi teama din ochi, mi-a spus:

   „ - Nu fi speriat! Sunt cel mai bun prieten al tău! Numele meu este INSTINCTUL TĂU și vom merge la EA!”