Dați-mi un pistol (cu apă) să mă răcoresc...

Pfff... Căldură insuportabilă!!!

  Șlapi, pantaloni trei sferturi, tricou... săndăluțe, rochiță... Să nu înnebunești?!
   „Ooo, ba da!” ar gândi orice bărbat.
   „Băi, dar nu mai apare autobuzul ăsta?” părea să spună George. Se agita pe un metru pătrat precum peștele pe uscat.
   Dintr-o dată rămâne nemișcat, cu gura deschisă pe jumătate. Din curiozitate, îmi îndrept privirea spre acel „OZN” care-i paralizase atât sistemul locomotor cât și pe cel respirator.
   În stânga lui aștepta cuminte „o fată”. Ce-i drept, „o fată” e puțin spus... dacă o punem la socoteală și pe amica ei (recunosc faptul că ambele fete erau drăguțe). În sfârșit...
   Se dezmeticește omul nostru din starea aceea de letargie, își ia inima în dinți și se îndreaptă spre cele două fete.
    „ - Eu sunt George...” (aceasta a fost ocazia cu care am reușit să-i aflu numele)
   Fata îl privi câteva secunde și își reluă discuția cu amica ei. Habar nu aveam despre ce vorbeau (și recunosc că nu m-ar fi interesat :P ), până nu l-am auzit, din nou, pe George:
   „ - Eu sunt George... și mie îmi place cum cântă tipa aia!”
   Oops! Zâna din povestea noastră, auzind asemea „text”, a roșit precum miezul pepenelui roșu (sper că v-am făcut poftă :P ). S-a retras doi pași, după care a spus:
   „ - Alice Cooper este o trupă... compusă numai din bărbați.”
   Dacă nu m-aș fi grăbit să ajung la serviciu, cu siguranță aș fi schimbat ceva păreri cu acele fete, în legătură cu „trupa Korn” (să nu se înțeleagă altceva).